Mănăstirea Stavropoleos

Divertisment

Mănăstirea Stavropoleos, aflată în centrul istoric al Capitalei, în spatele Muzeului Național de Istorie, a fost ridicată în anul 1724, în timpul celei de-a doua domnii în Țara Românească a lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730), de către arhimandritul Ioanichie, venit din Grecia de la Mănăstirea Gura.

Potrivit pisaniei de deasupra ușii de intrare a bisericii, lucrările de construcție ale așezământului au fost terminate la 30 octombrie 1724. 

Locul pe care aveau să fie zidite biserica și hanul a fost cumpărat de arhimandritul Ioanichie, în 6 aprilie 1722, de la jupâneasa Despa. În incinta hanului cu două niveluri ce se afla în proprietatea lui, Ioanichie a construit actuala biserică, zidind o mănăstire, ce era susținută economic de către han, rânduiala fiind una frecventă în epocă.

Testamentul arhimandritului Ioanichie arată că la 1 iunie 1724 hanul era deja ridicat, potrivit monografiei aflată pe site-ului oficial al Mănăstirii Stavropoleos, biserica fiind construită în același an.

Lipsa dovezilor documentare despre un plan prealabil de construire a bisericii, faptul că numai cu trei luni înainte de terminarea construcției Ioanichie încă mai cumpăra terenuri ca să încapă altarul, apoi hotărârea de a mări altarul la numai patru ani de la terminarea construcției, precum și constatările ulterioare ale arhitecților în timpul restaurărilor, l-au determinat pe generalul P.V. Năsturel (general de artilerie, publicist, istoric și heraldist) să conchidă că Ioanichie a găsit pe locul cumpărat în 1722, un paraclis al boierilor Popești, pe care apoi l-a reparat și transformat succesiv: a rotunjit zidul dinspre răsărit al altarului, a adăugat absidele, a construit, în 1725, pe locul dăruit de Maria, fata logofătului Radu Greceanul, o clopotniță și o pivniță, a mărit, în 1729, altarul, făcând un schimb de proprietăți cu Grigorie Greceanul.

După doi ani de la construcție, în 7 martie 1726, arhimandritul Ioanichie a fost ridicat la rangul de mitropolit al Stavropolei și exarh al Cariei de către patriarhul Constantinopolului, Ieremia. Tot de atunci, mănăstirea pe care a construit-o a fost numită Stavropoleos.

Cu ocazia hramului din anul 1733, la 8 noiembrie, ctitorul Ioanichie a pus să se zidească în Proscomidie piatra cu numele ctitorilor și a lăsat prin testament hotărârea ca mănăstirea și hanul Stavropoleos să fie închinate Mănăstirii Gura din Grecia.

La 7 februarie 1742, starețul Ioanichie a trecut la cele veșnice, la vârsta de 61 de ani, fiind înmormântat în biserică.

Hanul și anexele mănăstirii au fost demolate la sfârșitul secolului al XIX-lea. De-a lungul timpului biserica a fost afectată de cutremure, care au șubrezit turla până la cădere. Din cauza stricăciunilor suferite în timp, între anii 1852-1858, egumenul mănăstirii a cerut în repetate rânduri dărâmarea bisericii și construirea unei biserici noi.

În 1897, Ministerul Instrucțiunii și al Cultelor a decis restaurarea acestui lăcaș, adresându-se arhitectului Ion Mincu, care, după trei ani de studii, a ajuns la concluzia că restaurarea este imposibilă, din cauza greșelilor de construcție. 

În cele din urmă, din august 1904, arhitectul Ion Mincu a început lucrările de restaurare. După patru ani arhitectul a prezentat autorităților planurile pentru ridicarea, alături de biserică, a clădirii ce amintea de vechiul han dispărut și care va servi drept muzeu. Restaurarea picturii a fost încredințată preotului pictor V. Damian.

După moartea lui Ion Mincu lucrările au fost continuate de elevul său, arhitectul Al. Zagorit, iar mai târziu lucrările au continuat sub conducerea profesorului C. Dumitrescu.

Între anii 1904-1940, Biserica Stavropoleos a rămas doar monument istoric, în incintă depozitându-se elemente de arhitectură și pietre funerare de la bisericile demolate în centrul vechi al Capitalei. În anul 1940 biserica s-a redeschis cultului.

În prezent, din vechea mănăstire nu a mai rămas decât biserica, alături de care există construcția în stil neo-românesc, ridicată după planurile arhitectului Ion Mincu la începutul secolului al XX-lea, care adăpostește o bibliotecă, o sală de conferințe și o colecție de icoane vechi (începutul secolului al XVIII-lea) și obiecte de cult. 

Stilul arhitectonic al Bisericii Stavropoleos este cel brâncovenesc. Armonia volumelor, precum și calitatea sculpturilor în piatră și lemn au făcut ca aceasta să fie considerată printre cele mai importante realizări de artă brâncovenească din țară. În partea superioară a pridvorului s-a păstrat o frescă originală bine conservată, spre deosebire de cea din interior, care s-a degradat din cauza fumului de la lumânări. Intrarea este mărginită de un portal, sculptat în piatră, în partea de sus existând o pisanie bilingvă, în grecește și în slavonă, dar redată cu caractere chirilice (un scurt istoric al monumentului).

Catapeteasma, cu ușile împărătești și cu cele două iconostase mici, în lemn, sculptate artistic, sunt bine conservate.

Icoanele sunt originale, pictate pe fond de aur.

Colecția de obiecte vechi bisericești ce aparțin astăzi Bisericii Stavropoleos cuprinde icoane, obiecte de cult, piese de artă decorativă și fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist. 

Biserica Stavropoleos are și o valoroasă bibliotecă alcătuită din numeroase volume de teologie, artă și istorie. Biblioteca conține un important fond de scrieri patristice, biblice, dogmatice, liturgice, istorice, pastorale, omiletice, catehetice, dicționare și manuale de limbi clasice, dar și studii despre arta bizantină și icoana ortodoxă, istoria și civilizația românească a secolului al XVIII-lea, cultura medievală europeană. De asemenea, aici există și un fond de carte veche, manuscrise și tipărituri în limbile română, greacă și slavonă. Sunt peste 80 de manuscrise și 400 de tipărituri, cărți de cult sau manuscrise muzicale unele din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea. 

Lăcașul a redevenit mănăstire în anul 2008, când, cu binecuvântarea patriarhului Daniel, a avut loc tunderea în monahism a patru dintre surorile viețuitoare de la Stavropoleos. În anul 2011 au fost tunse în monahism alte două surori. Astăzi, potrivit site-ului oficial al acestui locaș, obștea Mănăstirii Stavropoleos este formată din 6 monahii și un preot duhovnic.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *