Palatul Ghica

Divertisment

Palatul Ghica, unul dintre cele două palate domnești care mai există în București, are valoare de monument istoric, fiind emblema unei epoci demult apuse, cu un istoric tumultuos, reprezentând o mărturie vie a tradiției și a culturii românești.

Situat în apropierea intersecției bulevardului Lacului Tei cu strada Doamna Ghica, palatul mărginește latura sudică a lacului din Parcul Plumbuita. Domeniul palatului se întinde pe o suprafață vastă, ocupând aproximativ 1.000 mp, iar terenul aferent acestuia (anexe, curte, grădini, alei) măsoară peste 11.000 mp. Un lucru inedit este și tunelul de refugiu, lung de un kilometru, care face legătura între palat și mănăstirea Plumbuita.

Curtea palatului, a cărui poartă este încadrată de doi vulturi impetuoși, realizați din piatră, impresionează prin înălțimea teilor seculari ce străjuiesc aleile.

Amplasat în centrul de greutate al ansamblului — dintre capelă (Biserica Ghica Tei, ce a aparținut domeniului) și anexele gospodărești la sud — palatul e compus din subsol, parter, etaj și mansardă. Fațada clădirii este de un rafinament deosebit, iar ornamentele delicate ce decorează ansamblul reprezintă o trăsătură specifică a palatului.

Acest edificiu impunător este realizat în stilul neo-clasic al arhitecturii italiene, având și câteva elemente ale Renașterii franceze, în conformitate cu tendința de occidentalizare a Principatelor Române de la începutul secolului al XIX-lea. Pe locul construcției actuale se găsea o casă veche, aparținând banului Dumitrache Ghica.

Construcția Palatului Ghica a început în 1822 și s-a încheiat zece ani mai târziu, după planurile arhitectului catalan Xavier Villacrosse, fiind ctitorită de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica (30 iun.1822-29 apr.1828) — primul domn pământean după domniile fanariote, chiar pe locul fostei case părintești. În 1833, i-a fost adăugată ca paraclis Biserica Ghica Tei sau Teiul Doamnei Ghica.

Deasupra intrării în palat, se găsește un basorelief, reprezentând nimfe cu cununi de lauri, îmbogățind în mod particular intrarea. Deasupra cornișei decroșeului, se află o altă lucrare sculptată, reprezentând două tunuri și două drapele cu un vultur, toate acestea semnificând gloria militară a voievodului. Ornamentele de pe friză, capitel și ancadramentele ușilor și ferestrelor completează acest tablou arhitectural rafinat.

Interiorul palatului, alcătuit din saloane spațioase, poartă amprenta pictorului italian Giacometti. Legătura dintre parter și etaj se face prin două scări monumentale din lemn masiv, ce par că îmbrățișează intrarea principală.

Peluza din spatele palatului constituie o intimă grădină interioară, fiind separată de palat printr-o terasă elegantă, și deschide vizual o priveliște mirifică spre lacul Tei, aflat în imediata vecinătate.

Palatul Ghica a funcționat ca reședință de vară a domnitorului Grigorie D. Ghica. El este conservat în forma sa inițială, ultima restaurare majoră datând din 1978. 

În prezent, este dotat cu un sistem de supraveghere performant, alarmă împotriva incendiilor și a efracțiilor, climatizare integrală, instalații electrice și sanitare, rețea de Internet și telefonie, precum și locuri de parcare amenajate.

Ceea ce deosebește acest palat de altele construite în aceeași perioadă este marea suprafață de verdeață ce înconjoară clădirea, respectiv grădinile palatului, ce conferă un climat de liniște nobilă.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *