Casa Memorială ”George și Agatha Bacovia”

Divertisment

Iubitorii literaturii pot vizita, pe strada ce poartă numele poetului George Bacovia, la nr. 63, Casa Memorială ”George și Agatha Bacovia”, un loc ce păstrează amintirea unuia dintre cei mai importanți poeți simboliști ai literaturii române.

Casa Memorială ”George și Agatha Bacovia” a fost înființată în 1958 și face parte din patrimoniul cultural al Bucureștiului, fiind deschisă vizitatorilor din 1966. Imobilul este cea mai importantă mărturie a vieții poetului George Bacovia, care a trăit aici din 1933 până în 1957, alături de soția sa, Agatha. Spațiul simplu, reconstruiește prin fiecare colțișor atmosfera în care lucra poetul, dar și viața de zi cu zi a acestuia.

Vizitatorul poate admira de la manuscrise literare, documente, la obiecte care au aparținut poetului George Bacovia și soției sale. Fotografii de familie, acte personale, cărți din biblioteca personală se regăsesc în holul casei. 

Sufrageria impresionează prin simplitate și bun gust, și este locul unde se pot admira printre altele, mobilierul din lemn, serviciul de ceai, un vechi aparat de radio marca Ingelen și busturile celor doi, realizate în 1964 de Milița Petrașcu, o prietenă a Agathei Bacovia. 

Se mai poate vizita, camera de lucru a poetului, precum și grădina din jurul casei. De asemenea, sunt expuse pianul și vioara poetului.

Poetul George Bacovia (Gheorghe Vasiliu) s-a născut la 4 septembrie 1881, la Bacău. După studii elementare și secundare în orașul natal, a urmat cursurile Facultății de Drept din București și apoi din Iași (licența în 1911).

După căsătoria cu Agatha Grigorescu (1928), s-a stabilit în București (din 1933). Hărțuit mereu de boală, a trăit din greu, neputând să lucreze, dedicându-se poeziei. Nu va profesa avocatura (înscris în baroul din Bacău în 1911), ci va fi învățător, profesor suplinitor, ajutor de contabil, funcționar, consilier cultural, bibliotecar. A mai fost copist la Ministerul Instrucțiunii Publice (din 1916), funcționar la Ministerul Muncii (1916-1921, când a demisionat din cauza bolii).

În 1915 a editat, în colaborare, revista ”Orizonturi noi” din Bacău, iar mai târziu, din 1925, a devenit director al revistei ”Ateneul cultural”.

La 18 ani, la 30 martie 1899, a debutat în revista ”Literatorul” a lui Al. Macedonski cu poezia ”Și toate”, scrisă cu un an înainte și semnată V. George. Între anii 1903-1904 a frecventat cenaclul lui Macedonski, unde a citit pentru prima oară poeziile ”Plumb” (1903) și ”Nervi de toamnă” (1904).

A debutat editorial cu volumul ”Plumb” (1916), pentru care a obținut Premiul Ministerului Artelor în 1923. A continuat cu volumele: ”Scântei galbene” (1926), ”Bucăți de noapte” (proză, 1926), ”Cu voi…” (1930), ”Comedii în fond” (1936), ”Stanțe burgheze” (1946). Poetul ne-a lăsat adevărate capodopere: ”Decembre”, ”Lacustră”, ”Cuptor”, ”Nervi de primăvară”, ”Nervi de toamnă”, ”Amurg violet”, ”Alb”, ”Vocale”, ”Marș funebru” ș.a.

Stilul poetic original, tonalitatea distinctă a versurilor sale, care creează așa-numita atmosferă bacoviană, de o copleșitoare dezolare, limbajul precis, tăios, sobru, ironic uneori, l-au impus pe Bacovia în rândul simboliștilor, el depășindu-și epoca, fiind considerat, de fapt, unul dintre marii precursori ai poeziei române moderne.

A colaborat cu versuri la multe reviste, precum: ”Astra”, ”Versuri”, ”Flacăra”, ”Românul literar”, ”Noua revistă română”, ”Gândirea”.

A mai fost distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie (1925) și, împreună cu T. Arghezi, cu Premiul Național pentru poezie (1934).

S-a stins din viață la 22 mai 1957, în locuința sa din București.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.