Muzeul Curtea Veche, care cuprinde vestigiile Palatului Voievodal, este situat în Centrul Vechi al Capitalei, pe strada Franceză. Urmele lăsate aici de istorie fac din ansamblul arhitectonic Curtea Veche – Palatul Voievodal un punct de referință pentru circuitul turistic al Bucureștiului.
Cercetările arheologice de amploare începute în 1953 au dezvăluit rămășițele Curții Voievodale a Țării Românești la București. Treptat, au ieșit la iveală tot mai multe urme ale istoriei. Orășenii care străbăteau în drumul lor ulițele Centrului Vechi de la Hala Unirii spre Lipscani sau invers, parcurgeau, de fapt, Strada Soarelui o veche alee a Curții Domnești, consemnată în documentele din 1790.
Descoperirile din zonă, alături de documente și atestări, au scos la suprafață un ansamblu de aproximativ 25.000 mp, care reprezenta noua curte domnească, din secolul al XVIII-lea. Aici se afla palatul, construcțiile ce găzduiau familia voievodală și cele ale instituțiilor centrale ale țării: Sfatul, Logofeția, Visteria, Spătăria, Vornicia.
Curtea Domnească a Bucureștilor a fost reședința domnitorilor Țării Românești timp de aproape trei secole și jumătate, polarizând întreaga viață politică, socială, economică și culturală a capitalei, după cum consemnează istoricul Palatului Voievodal.
Existența reședinței domnești începe la sfârșitul secolului al XIV-lea cu o construcție având fundații din cărămidă și o întindere de aproximativ 160 mp. Din cancelaria domnească a acestei reședințe a fost emis documentul de la 20 septembrie 1459, care atestă, pentru prima dată, numele de București. Ajuns la domnie, Vlad Tepeș (1448; 1456-1462; 1476) poruncește ridicarea peste vechea construcție a unei cetăți noi cu ziduri de piatră de râu, cu o suprafața estimată de cercetările arheologice la aproximativ 700 mp.
În perioada 1459-1660, Bucureștiul a fost reședința domnilor Țării Românești, în paralel cu vechea capitală a Târgoviștei, iar după anul 1660 rămâne capitala unică. Domnul Mircea Ciobanul (1545-1554; 1558-1559) transformă vechea cetate într-un ”palat cu pivnițe vaste, poruncind și ridicarea bisericii domnești a cârei târnosire se va face câțiva ani mai târziu, în vremea fiului său Petru Cel Tânăr, atribuindu-se hramul Bunavestire”.
Vicisitudinile vremii își lasă urma asupra Curții Domnești, astfel că Matei Basarb (1632-1654) poruncește reconstrucția. Alți conducători ai Țării Românești, Grigore Ghica (1660-1664, 1672-1673 ), Gheorghe Duca (1668-1672, 1678-1683) și Serban Cantacuzino (1678-1688) contribuie și ei cu lucrări de reamenajare, dar perioada de maximă strălucire îi este atribuită lui Constantin Brâncoveanu (1682-1688). Palatul și construcțiile din jur au căpătat, în vremea lui, o nouă înfățișare, lucrându-se cu cărămidă, piatră și marmură. Palatul propriu-zis avea în componență: ”sala divanului, cele două spătării, apartamentul voievodului, iatacul doamnei, camerele coconilor și baia”, după cum arată documentele. Ultima perioadă din existența Curții Domnești se leagă de numele lui Constantin Hangherli (1797-1799).
Suprafața Curții Domnești s-a extins treptat: de la 3.000 mp, în secolul al XVI-lea, la 5.000 mp la sfârșitul veacului al XVII-lea, iar în secolul al XVIII-lea ocupa, împreună cu anexele, perimetrul delimitat, în prezent, de străzile Smârdan și Șelari, artera comercială Lipscani și bulevardul I.C. Brătianu. Schimbările făcute de-a lungul timpului au făcut aproape imposibilă încadrarea într-un anumit stil arhitectonic. Doar zidirea lui Constantin Brâncoveanu exprimă apartenența la stilul denumit ”brâncovenesc”.
Astăzi, în cadrul Muzeului Curtea Veche, în subsolurile fostului Palat Voievodal, pot fi admirate vestigiile cetății din secolul al XIV-lea, o parte din zidul cetății lui Vlad Țepes realizat din piatră de râu, precum și o mărturie neprețuită a tehnicii de construcție, după vechea metodă romano-bizantină, care constă în etalarea unor rânduri de cărămidă ce separă și încasetează bolovani sau dale de piatră, potrivit descrierii de pe pagina de prezentare a muzeului.
Scoase la lumină în perioada 1967-1972, urmele trecutului istoric infățișează fragmente ale sistemului de alimentare cu apă, baia turcească a palatului, decorațiuni arhitectonice exterioare, geometria interioară inițiala și picturi murale.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.
