Monumentul Eroilor Aerului

Divertisment

Monumentul Eroilor Aerului, dedicat memoriei aviatorilor români militari și civili, este situat în centrul Pieței Aviatorilor și a fost realizat între anii 1928-1935. Pentru construirea Monumentului a fost format în 1923 un comitet din care au făcut parte: prof. dr. Ion Cantacuzino, generalul Vasile Rudeanu, colonel medic aviator Victor Atanasiu, aviator Cornel Olănescu, aviator Mihai Oromolu. Din 1924 acesta a fost condus de principele Carol, moștenitorul tronului și inspector general al Aeronauticii.

De la început s-a dorit ca acest monument să fie o operă națională, care să reprezinte „Sacrificiul Aviatorilor și Victoria Aviației”. Inițial, s-a cerut sculptorilor Ion Jalea, Alexandru Severin, Cornel Medrea și Ion C. Dimitriu-Bârlad să prezinte, contra cost, câte un proiect.

Considerând însă că proiectele nu reprezentau tema propusă, comitetul a lansat un concurs public cu premii totale în valoare de 40.000 de lei pentru construirea monumentului și a invitat mulți artiști, pictori, sculptori să participe. La concurs au fost prezentate machetele realizate de 14 sculptori. Machetele au fost expuse la Ateneul Român, la 2 iulie 1925, pentru a permite publicului să voteze în mod secret proiectul câștigător. Trei lucrări au fost premiate (Spiridon Georgescu, Lidia Kotzebue și Ion Schmidt-Faur) însă, și de această dată, comitetul nu a considerat nici una dintre lucrări demnă de execuție.

Atunci s-a făcut apel, prin atașații militari, la sculptorii străini pentru un concurs internațional. Nu s-a primit însă un răspuns satisfăcător.

În final a fost ales proiectul modificat al Lidiei Kotzebue. După mai multe serii de modificări, comitetul a acceptat macheta proiectului la 21 februarie 1927.

La 27 octombrie 1927 comitetul a aprobat definitiv lucrarea. 

În mai 1930, lucrarea era aptă pentru a fi turnată în bronz. Membrii comitetului i-au transmis în scris autoarei că proiectul Monumentul Eroilor Aviatori este preluat de V. Rășcanu, angajat de comitet pentru a-l turna. Din bronzul necesar, circa 12 tone era oferit de Ministerul de Război, sub semnătura generalului Nicolae Condeescu, alte trei tone fiind cumpărate.

Concomitent cu începerea lucrului la turnare, comitetul a făcut presiuni asupra Primăriei Capitalei pentru găsirea unui loc adecvat, de preferat pe Șoseaua Jianu, din vecinătatea Parcului Filipescu, pe cale de a deveni un cartier somptuos, ale cărui străzi purtau numele unor aviatori căzuți la datorie.

La finele lunii iunie 1930, după urcarea pe tron a lui Carol al II-lea, primarul Dimitrie I. Dobrescu a reușit, după lupte grele cu consilierii municipali, să obțină locul cerut de inițiatorii proiectului: Piața Gheorghe Buzdugan.

În 1931, comitetul a încheiat un contract cu E. Tomat pentru fundație și pietrărie. Un alt contract a fost încheiat cu ipsosarul Stănciulescu. Acesta trebuia să creeze mulajele pentru paginile de bronz cu numele eroilor aviatori ce vor fi atașate pe trei dintre cele patru laturi ale soclului. 

Potrivit contractului, Lidia Kotzebue avea obligația să supravegheze zilnic și personal lucrul la turnătorie și la înălțarea soclului. A fost pe șantierul monumentului din primele momente.

Cea mai mică eroare ar fi întârziat lucrul, dacă nu l-ar fi compromis. După o minuțioasă verificare a calculelor efectuată — la cererea comitetului — de arhitectul Petre Antonescu, lucrul la monument a început cu atenția cuvenită.

Pentru fundație s-au săpat 2,5 metri. În ea au fost turnați 27 de stâlpi de beton armat de diferite înălțimi și dimensiuni. Dintre ei, 4, cei mai înalți, urcau până în vârful obeliscului, la aproximativ 17 m de sol, având la mijloc o bară de fier, lată de 50 cm, care urma să intre cu un metru în figura înaripată. Soclul — cu trei etaje, primele două fiind circulare, — și obeliscul, construite din beton armat de firma Tomat & Comp., au fost placate cu piatră de Banpatak din Munții Apuseni. 

În jurul obeliscului urcă treptat, în formă de spirală, patru figuri de bronz care simbolizează „Sacrificiul Eroilor Aerului”. În vârf a fost așezată figura înaripată care semnifică „Victoria Aviației”. Acest bronz, cu o suprafață proiectată de 9 mp, are o înălțime de 5 m și cântărește 5 tone. Sub directa supraveghere a artistei, toate piesele de bronz, inclusiv plăcile cu numele aviatorilor decedați, au fost fixate pe soclu și pe obelisc de către specialiștii turnătoriei V.V. Rășcanu.

Întreg ansamblul a fost finalizat în iunie 1935, la o săptămână de la închiderea primei ediții a Lunii Bucureștilor. O pânză albă, de care atârna un cordon tricolor, a acoperit monumentul în așteptarea inaugurării, programată de ziua Sfântului Ilie, patronul Aviației Române.

Dezvelirea monumentului a avut loc la 20 iulie 1935 cu participarea regelui Carol al II-lea, a numeroși membri din conducerea statului, miniștri și reprezentați ai autorității aeronautice, atașați militari. Evenimentul a fost încheiat cu o paradă militară la care au participat gărzi de onoare și aviatori.

Monumentul Eroilor Aerului a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din București din 2004, având codul de clasificare LMI B-III-m-A-19953.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *