Foto 2 : Biserica Kretzulescu din Bucureşti (2019)
Biserica Kretzulescu (Creţulescu), una dintre bisericile vechi ale Capitalei, este considerată unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură de la sfârşitul perioadei brâncoveneşti. Biserica a fost construită în perioada 1720-1722, prin eforturile cancelarului Iordache Kretzulescu şi ale soţiei sale, Safta, fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Închinat Adormirii Maicii Domnului şi Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, lăcaşul de cult a fost terminat de zidit la 30 septembrie 1722, precum spune pisania originală, săpată în piatră şi aşezată deasupra uşii de intrare. Iniţial, biserica era înconjurată de magazine şi case, care alcătuiau „Hanul lui Kretulescu”. Marele logofăt a construit în vecinătatea bisericii un han, pentru faptul că aici se afla, pe atunci, bariera de nord a oraşului, numită şi „Podul Mogoşoaiei”. Mai târziu, acestea au fost demolate, pentru ridicarea Palatului regal, potrivit site-ului www.crestinortodox.ro.
Turnul bisericii a fost distrus la cutremurul din anul 1838, dar a fost refăcut, în 1859, în stil neo-clasic, cu o turlă din lemn, acoperită cu tablă, iar pictura a fost refăcută de pictorul Gheorghe Tăttărescu. Pridvorul bisericii, care, la început, era închis, păstrează încă pictura originală, care aminteşte de stilul specific perioadei brâncoveneşti.
Biserica Kretzulescu a fost readusă la forma iniţială după lucrările de restaurare, care au avut loc între anii 1935-1936. Cu ajutorul arhitecţilor Ştefan Balş şi Emilian Miclescu, pridvorul bisericii a fost redeschis. Tot atunci a fost îndepărtată tencuiala exterioară a zidurilor, care era distrusă, şi a fost pusă în valoare arhitectura deosebită a monumentului. Pentru a se ajunge la fresca în stil bizantin, a fost îndepărtată pictura în ulei a lui Gheorghe Tăttărescu, mai puţin portretele ctitorilor, precizează site-ul amintit.
Edificiul a fost reparat şi după cutremurul din 1940. În perioada comunistă s-a discutat despre dărâmarea acestei biserici, care era aşezată pe Calea Victoriei, dar a fost salvată datorită arhitecţilor, un merit deosebit avându-l arhitecta Henriette de la Vrancea. După cutremurul din 1977, biserica a fost restaurată din nou, atât în exterior, cât şi în interior, şi ulterior, după evenimentele din decembrie 1989, un efort deosebit fiind depus de preotul Vasile Răduca. Ultima restaurare a monumentului a început în 1996 şi a durat până în 2003.
Biserica este zidită în formă de cruce, având o turlă pe naos şi o turlă-clopotniţă, pe pronaos. Turlele sunt aşezate pe un plan octogonal, iar ferestrele sunt înguste şi înconjurate de arcade. Decoraţia exterioară este din cărămidă, iar faţadele au o tencuială subţire. Brâul lat al bisericii este specific artei brâncoveneşti. Registrul inferior are panouri dreptunghiulare, care încadrează ferestrele, iar registrul superior are panouri înalte.
Pridvorul bisericii are cinci arcade pe faţada de vest şi câte două arcade, pe cele două laturi, care se sprijină pe stâlpi din piatră. Cele doua bolţi semisferice, cu care este acoperit pridvorul, sunt despărţite de un arc median, iar pronaosul bisericii este despărţit de naos cu trei arcade simple. Cafasul are balcon strâmt şi este susţinut de două coloane subţiri, din fontă. Altarul este acoperit cu o semicalotă, iar în grosimea zidurilor dinspre nord şi sud se află firida proscomidiei şi firida diaconiconului, care este prevăzut cu o uşă de acces din exterior, mai precizează site-ul www.crestinortodox.ro.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.
