Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, unic în peisajul cultural al României și al patrulea muzeu de acest gen din Europa, se află într-un conac elegant pe trei nivele, de pe strada Londra numărul 39, în zona Dorobanți din București.
A luat ființă în 2003, prin donația familiei Daniela și Adrian Năstase care au oferit toate exponatele de valoare ce alcătuiesc muzeul, cărora li s-au adăugat după anul 2007 și colecții de carte veche. Din lipsă de spațiu, cărțile nu au mai fost expuse.
Muzeul a fost inaugurat la 4 aprilie 2003 în prezența președintelui României Ion Iliescu și a primului ministru Adrian Năstase, și a fost vizitat de personalități precum premierul Regatului Danemarcei, Anders Fogh Rasmussen, sau președintele Republicii Elene, Constantinos Stephanopolos.
Colecția muzeului cuprinde peste 900 de hărți vechi și gravuri, piese rare și prețioase. Astfel, pot fi văzute aici hărți vechi de 450 de ani, ce ascund secrete incomensurabile, cărți vechi de câteva secole, dar și vitralii și picturi murale ale celor mai valoroși cartografi ai noștri.
În colecția permanentă, pe unul din pereții muzeului, există și o hartă medievală, de la 1620, care arată locul în care a fost îngropată comoara lui Decebal…—încă nedescoperită—, iar în prima încăpere a muzeului este expus un glob pământesc primit în dar de președintele țării, Ion Iliescu de la președintele Franței, Francois Miterrand.
Spațiile de expunere amenajate în clădire sunt dispuse pe două nivele ce comunică între ele printr-o scară interioară, pe al cărei palier o serie de exponate introduc vizitatorul în tematica sălilor în care va păși.
Exponatele din cele 16 săli sunt prezentate tematic într-o suită ce îmbină rigoarea științifică și principiile artistice. Astfel, vizitatorii pot urmări evoluția realizărilor cartografice pe întregul mapamond și mai ales pe teritoriul țării noastre, de-a lungul vremurilor.
Practic, în cele 16 încăperi ale muzeului vizitatorul trece prin toată istoria României, reprezentată grafic. Hărțile vechi înrămate, gravurile și litografiile sunt așezate în ordine istoric-cronologică, îmbinând științificul cu esteticul. De asemenea hărțile sunt structurate pe zonele geografice pe care le reprezintă (hărți cu Imperiul Otoman, cu Marea Mediterană, cu părți din Europa și cu zone din Romania). Cea mai veche datează din 1522 și este hartă a Daciei realizată de Lorenz Friez. Este o gravură pe lemn, reprezentare a Europei Centrale cu Ungaria, Prusia, Rusia, Valahia și Polonia. În aceasta hartă, punctele cardinale sunt inversate, iar munții sunt reprezentați cu vârful în jos.
Piese valoroase ale colecției sunt și hărțile marilor cartografi și geografi din secolul XVI, Piri Rheis, Gerard Mercator, Abraham Ortelius sau Sebastian Munster.
Cele mai recente datează din anii ’30, reprezentând România Mare. Pot fi văzute aici, de la mini-hărți de buzunar până la hărți de război imense.
Deși nu fac parte din colecția propriu-zisă, bufetul din lemn, sculpturile migăloase, machete de corăbii, alături de globul pământesc uriaș de la parterul muzeului reușesc să recreeze atmosfera de odinioară, din secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea.
Deosebite sunt frescele ce împodobesc tavanele sălilor și vitraliile înfățișând hărți astrale sau vechi portulane, create de artiști plastici renumiți, ce prelungesc și în acest plan mesajul exponatelor aflate pe simeze.
Muzeul este unul dintre cele mai frumoase din Capitală, atât datorită clădirii impozante, cu aer medieval, în care se află, cât și frumuseții și valorii exponatelor, de o calitate desăvârșită. Clădirea a aparținut unui armean bogat care a cedat-o statului argentinian astfel că ani la rând a funcționat drept Consulat General al Argentinei, în cele din urmă, clădirea ajungând în patrimoniul de stat.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.
