Muzeul Național de Artă al României

Divertisment

Muzeul Național de Artă al României este găzduit de Palatul regal, o clădire impunătoare de pe Calea Victoriei, fostul centru al puterii monarhice din România.

Pe locul Palatului regal, în zona aripei de sud a clădirii muzeului de astăzi, s-a aflat Casa Golescu, construită în 1820, în stil neoclasic. Imobilul cu un etaj și 25 de încăperi (odăi), ce a aparținut stolnicului Dinicu Golescu, devine în 1837 Curtea Domnească a lui Alexandru Ghica Vodă.

Între 1859 și 1866, în clădire locuiește domnitorul Alexandru Ioan Cuza. La 10 mai 1866, Nicolae, fiul lui Dinicu Golescu, general și membru al Locotenenței Domnești, îl instalează în această casă pe principele Carol de Hohenzollern. În perioada 1882-1906, Carol I îi angajează pe rând pe arhitecții Paul Gottereau (1882-1885) și Karel Liman pentru lucrări de extindere a palatului. Karel Liman colaborase și la construirea castelului Peleș. Până în 1906, palatul capătă o dispunere spațială asemănătoare cu cea din prezent. 

Regele Carol I lasă în testamentul său dispoziții speciale cu privire la palat și colecția sa de artă: ”Sper că apartamentele din Palatul Regal de la București, ocupate astăzi de Regină, vor rămâne la dispoziția sa. […] Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va rămâne pentru totdeauna și în întregul său în țară, ca proprietate a Coroanei României”, se consemnează în istoricul clădirii.

În 1926, înainte de moartea Regelui Ferdinand, etajul superior al părții centrale a palatului este distrus de un incendiu. La indicațiile Reginei Maria, arhitecții N.N. Nenciulescu și Karel Liman trasează planurile de refacere a palatului. 

După 1930, Carol al II-lea inițiază lucrări de reconstrucție și extindere a palatului, proiectate de arhitectul Arthur Lorentz. Până în 1937 se încheie lucrările de la corpul central și este demolată vechea casă a lui Dinicu Golescu, iar pe locul ei se construiește aripa de sud a palatului, numită Krețulescu, datorită apropierii de biserica omonimă. 

Arhitectul N.N. Nenciulescu este reangajat pentru a se ocupa de acest proiect, el trasând planul pentru aspectul actual al clădirii. Noul corp al palatului include pentru prima oară spații destinate unei expoziții muzeale care cuprinde colecția de artă a Coroanei României.

Între 1938 și 1940, se trasează planurile pentru aripa de nord a palatului, înspre strada Știrbei Vodă, iar construcția sa va dura doi ani. Însă, în 1944, acest corp este distrus în bombardamentul din aprilie.

În 1948, printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, clădirea Palatului regal, cu excepția sălilor de recepție, trece în administrarea Ministerului Artelor și Informațiilor, în perspectiva deschiderii unui muzeu național de artă. Sălile de recepție din corpul central sunt atribuite Consiliului de Miniștri, devenit apoi Consiliul de Stat—notează istoricul clădirii. În urma acestor decizii, în 1950, este inaugurată prima galerie a muzeului, cea de de artă națională, iar în anii următori sunt inaugurate succesiv galeria de artă universală și cea de artă veche românească. 

Din acest moment, muzeul funcționează neîntrerupt până în 1989.

În timpul evenimentelor din decembrie 1989, clădirea este avariată în proporție de 80% și peste 1.000 de lucrări sunt deteriorate sau distruse.

După Revoluție, în 1990, întreaga clădire a fostului Palat regal este atribuită Muzeului Național de Artă al României (MNAR). Timp de 10 ani, muzeul este închis pentru lucrări de renovare și reamenajare, perioadă în care, muzeul organizează numai expoziții temporare, atât la sediul din Calea Victoriei cât și în străinătate.

Din luna mai 2000, se deschid succesiv Galeria de Artă Europeană, Galeria de Artă Românească Modernă, în martie 2001, și Galeria de Artă Veche Românească, în aprilie 2002. 

Galeria de Artă Veche Românească conține peste 9.500 de piese, colecția fiind cea mai mare și mai importantă din țară. Galeria se împarte în categoriile: broderii și țesături, icoane, manuscris, orfevrărie, pictură murală, sculptură în lemn și lemn policromat.

Reprezentativă pentru cele trei provincii istorice românești, Moldova, Țara Românească și Transilvania, galeria ilustrează cum pe parcursul a cinci secole (XIV — XIX) particularitățile artistice locale s-au întrepătruns cu tradițiile bizantine ori au asimilat influențe din arta occidentală. Colecțiile au o istorie ce pornește din secolul al XIX-lea. Multe exponate provin din Muzeul Național de Antichități, înființat în 1864 pe fondul dezvoltării conștiinței naționale de după Unirea Principatelor. 

Galeria de Artă Românească Modernă conține peste 8.794 de picturi și 2.118 sculpturi. Acest patrimoniu s-a dezvoltat odată cu evoluția artei românești moderne. Fondul constituit la colegiul Sfântul Sava din București, în anul 1834, transformat apoi în Pinacoteca Statului (1864) s-a îmbogățit cu piese reprezentative din patrimoniul muzeelor Anastase Simu, Toma Stelian, Kalinderu, Al. Saint-Georges, de la Pinacoteca Municipiului București, Banca Națională, Eforia Spitalelor Civile, Academia Română, precum și din colecția Coroanei României. 

În galerie pot fi admirate lucrări ale unor artiști precum Nicolae Grigorescu, Constantin Daniel Rosenthal, Theodor Aman, Constantin Dimitrie Stahi, Ioan Andreescu, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Dimitrie Paciurea, Corneliu Michăilescu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Constantin Brâncuși (”Rugăciunea”—bronz, 1907) și mulți alții.

Galeria de Artă Europeană a Muzeului Național de Artă al României are un patrimoniu de 2.742 de opere. Fondul său, clasat pe școli, ilustrează intervalul cronologic dintre secolele XIV-XX. Nucleul galeriei îl constituie colecția Regelui Carol I, la care s-au adăugat lucrări din colecțiile Ioan și dr. Nicolae Kalinderu, Toma Stelian, Anastase Simu, Al. Saint-Georges, precum și din vechea Pinacotecă a Municipiului București și alte opere, donate sau achiziționate după 1950. 

Lucrările ilustrează caracteristicile școlilor italiană (Domenico Veneziano, Jacopo Bassano, Bronzino, Tintoretto, Luca Giordano), olandeză (Rembrandt, Davidsz de Heem), flamandă (Rubens, Pieter van Mol sau David Teniers cel Tânăr), germană (Lucas Cranach cel Bătrîn sau Hans von Aachen), franceză, cu cele mai multe piese (Nicolas de Largilliere, Antoine Dubois, Claude Monet, Paul Signac, Alfred Sisley, precum și sculpturi de Auguste Rodin, Camille Claudel și Antoine Bourdelle), spaniolă (El Greco, Francisco Zurbaran și Alonso Cano). 

Colecțiile MNAR sunt separate pe secțiile: Cabinetul de desene și gravuri, Arte decorative și Artă orientală. Din grafica românească a secolului XIX, Cabinetul de desene și gravuri include numeroase desene, acuarele și gravuri de Theodor Aman, Carol Popp de Szathmari și Nicolae Grigorescu. 

Secția de Arte Decorative nu dispune de o galerie proprie în cadrul MNAR, dar organizează expoziții temporare tematice. 

Colecția de Artă orientală, împărțită în două secții, islamică, respectiv chineză și japoneză, a fost fondată în 1954. Patrimoniul Secției de Artă Orientală cuprinde mai mult de 3.100 de lucrări. Ca și celelalte colecții, reprezintă cel mai important patrimoniu de acest gen aflat în posesia unui muzeu din România, reuniund lucrări din fonduri constituite la începutul secolului XX, donații și achiziții. Muzeul îi menționează pe colecționarii care au avut o contribuție semnificativă la configurarea colecției de artă extrem-orientală: dr. Ștefan Nicolau (1896-1967) și generalul Gheorghe Băgulescu (1896-1963), fost ambasador al României la Tokyo. În plus, au mai fost adăugate lucrări de artă modernă chineză în stil tradițional, preluate din reședințele oficiale ale lui Nicolae Ceaușescu, alături de covoare luxoase dăruite acestuia de către ultimul șah al Iranului. În prezent, sunt deschise expoziții periodice de artă orientală, expoziția permanentă fiind închisă din cauza unor lucrări de renovare a clădirii.

Clădirea MNAR deține din 1995 și un auditoriu, o sală cu o capacitate de 450 de persoane, dotată cu echipamente de înaltă performanță și un pian de concert Yamaha. 

Pe lângă numeroasele evenimente desfășurate în spațiile impresionante ale Muzeului Național de Artă al României, reprezentanții instituției organizează în al treilea week-end al fiecărei luni o serie de vizite ghidate în spațiile istorice, recent restaurate, din Corpul Central al muzeului: Sufrageria Regală, Sala Tronului și Scara Voievozilor, când poate fi vizitată și expoziția ”Fragmente de memorie — Portrete Regale”.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *